marți, 7 aprilie 2009

Stilul harhitectural rromanic




Stil opulent prin excelenţă, stilul rromanic îşi are originile în goticul târziu spre baroc. Indiferent de domeniul în care se regăseşte, stilul rromanic se caracterizează prin utilizarea exagerată a aurului şi a marmurei, respectiv a bogăţiei folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu uşurinţă şi lipsă de ambiguitate: "eu am bani".
Nu întâmplător, clădirile rromanice, atât cele "subvenţionate" de cetăţenii români cât şi cele "subvenţionate" de cetăţeni sau corporaţii străine au fost construite în spaţii largi, având prin concepţie şi structură o succesiune de intrări, holuri, încăperi, coridoare, scări interioare şi exterioare, pasaje spre buda din fundul curţii, săli de recepţie, coliba unchiului Tom, crescând progresiv în volum, grandoare şi opulenţă cu toate că numai o cameră este practic locuită.

Printre caracteristicile de bază ale acestui stil trebuie să amintim gardul înalt din fier forjat întărit cu geamuri termopan, coloane masive de marmură care să poată susţine turnuleţele aurite de pe acoperiş, iar în curte lângă Mercedesul cu numere de Elveţia, poziţionaţi cu fundul spre trecători, 2 cai frumoşi...maxim 6.
Interiorul este de obicei decorat cu scene biblice în care apar cei 37 de "erahei". După ce construcţia este terminată, ea trebuie activată. Dacă iniţial acest procedeu era efectuat de domnitor, unul dintre cei mai cunoscuţi fiind Ştefan cel Mare care aparent a "activat" 47 de mănăstiri în Moldova, acum după ce construcţia e terminată, ea trebuie prezentată celor 3 ierarhi care locuiesc în Iaşi.

Trebuie totuşi să amintim şi de harhictetură, o variaţie a harhitecturii rromanice, stil dezvoltat predominant în mediul rural, având o înclinaţie spre ornamentarea cornişelor cu burlane.

Arhitectura este alfabetul giganţilor; este cel mai mare set de simboluri realizate vreodată pentru a întâlni privirile oamenilor. (G.K. Chesterton)

Problema cu arhitectura poate apărea când eşti şi analfabet, şi nici nu eşti gigant. Sper că nu mai încape dubiu că lucrările sunt copiate una de pe alta, şi la fel de mult sper că nu voi fi eu acuzat pentru vocabularul respectivilor sau pentru lipsa lor de logică sau coerenţă.